becurile

Primul bec a fost inventat in 1800 de Humphry Davy, un om de stiinta englez. El a inventat o baterie la care a conectat la ea 2 fire si o bucata de carbon. Carbonul s-a aprins producand lumina. Acesta tehnica de obtinere a luminii s-a numit arc electric.

Se considera insa ca lumina electrica a fost inventata consecutiv de 2 oameni: Thomas Edison in SUA si de Sir Joseph Wilson Swan in Anglia.

Ca sa se creeze lumina, este nevoie de un filament intr-un balon fara oxigen pentru ca oxigenul face ca filamentul sa arda cu flacara.

Primul care a inventat becul a fost Swan si a descoperit ca un filament facut din carbon functioneaza. El a avut probleme insa cu vidarea bulbului de sticla - scoaterea completa a oxigenului din bulb.

Edison a experimentat alte sute de filamente confectionate din diverse materiale. In 1879 el a construit un mic bec pentru a fi utilizat in locuinte. La inceput, filamentul insa nu a rezistat decat cateva ore si s-a ars. La sfarsitul anilor 1880 a produs un bulb care a luminat 1.500 de ore.

 Pana la descoperirea electricitatii, iluminatul general al locuintelor se facea cu lumanari din ceara ori seu de oaie si doar familiile mai instarite aveau lampi cu petrol.

Deşi utilizate de secole, becurile incandescente vor fi inlocuite pănă in 2012 in majoritatea statelor americane cu becuri cu lumină fluorescentă, acestea fiind mai economice.

 In ţări ca Japonia, Thailanda şi Australia s-a introdus deja această lege.

In Europa insă, doar căteva ţări ca Germania, Belgia şi cele din Peninsula Iberica incearcă să adopte noua lege.

Desi vor fi obligati sa renunte peste un an la becurile clasice, cetatenii romani nu vor sa le schimbe cu lampile economice, mai scumpe, dar mult mai durabile.

 Ca membru al UE, Romania va trebui sa se supuna noilor reguli si sa inlocuiasca lampile clasice cu asa-numitele becuri eficiente energetic, cum ar fi lampile cu halogen.

Tipuri de becuri

Există trei tipuri de surse artificiale de lumină: incandescent, halogen şi fluorescent.

Dacă energia provine de la căldură, atunci sursa se numeşte incandescentă.

Dacă energia provine din altă sursă chimică sau electrică, sursa se numeşte luminescentă

Becurile fluorescente sunt potrivite pentru luminarea generală a încăperilor. Sursele de acest tip sunt potrivite in baie, bucătărie, garaj, unde se cere o iluminare puternică. Tuburile fluorescente oferă o lumină asemănătoare celei naturale, dar nu la fel de blândă şi discretă precum cea emisă de becurile incandescente. Costul lor este mai ridicat, dar durata de viaţă - mai lungă.

 Avantajul lor este că nu se încălzesc ca şi becurile incandescente.

Becurile cu halogen sunt cele mai noi şi se recomandă iluminatului de lucru sau de accent. Lumina de lucru este o lumină strict direcţionată şi, de regulă, strălucitoare.

Acestea emit o lumină dură, albă, care face culorile din camere să pară mai intense.

Deşi au fost concepute pentru a rezista mai mult timp decât celelalte, sunt uşor afectate de praf, uleiuri sau grăsimi.

La becurile cu wolfram-halogen, in interior, este introdusă o cantitate mică de halogen, iod sau brom. Se formează compuşi instabili cu wolframul, care, după evaporare, se condensează pe filament, şi nu pe suprafaţa interioară a invelişului de sticlă. Insă halogenii reacţionează şi cu sticla. De aceea, becurile trebuie fabricate din cuarţ, ceea ce creşte preţul acestora.